Cand incerci sa para ca totul este la locul lui, totul este roz sau albastru ca cerul senin, iar defapt in tine fierbe adanca povara a propriilor cugetari, presiunea aceea te lasa fara suflare.
Incercarea disperata de a zambi devine imposibila, caci metamorfoza dintre trup si suflet este singura cale catre zambetul deplin. Priviri duioase ce sunt incetosate de lacuri tulburate, ganduri ravasite de gesturi nesemnificative, reactii indescifrabile, toate ascunse sub invelisuri aparente. Te-ai intrebat vreodata de ce faci toate astea? Poate ca incerci sa ti protejezi intimitatea, sau sa nu ii faci pe altii sa se intristeze, dar cred ca cel mai bine e sa fi tu insuti, caci prefacandu-te ii lovesti pe ceilalti fara sa iti dai seama.
Fericirea de azi neutralizata cu lacrima de maine, amplificata cu surasul de ieri, iti vor da starea ce va urma.Sa nu fi uimit daca nu te intelegi, pentru ca esti o fire ceva mai complexa decat banuiai.
Fara superficialitate, fara minciuna.... Sunt foarte curioasa cum ar arata lumea, daca toti ar spune exact ceea ce cred, daca s-ar comporta exact asa cum simt, impunandu-si doar regulile cuviincioase ale vietii colective.
Peste o intamplare treci repede cu vederea, dar sentimentele care se construiesc in urma acesteia iti coloreaza destinul, ele nu dispar, doar se preschimba.
Am dobandit o doza de indiferenta care ma ajuta sa trec peste multe, amintiri de povestit sau doar de pastrat in suflet. Preocuparile noastre principale, pe care le pot compara cu un process de auto-torturare iti intuneca orizontul, te fac nepasator fata de lucrurile special create pentru a te bucura.
Ceea ce ne lipseste cu adevarat este recunostinta. Indura, treci cu vederea, spera, impune-te, analizeaza, critica atunci cand e cazul, construieste in interiorul tau, ofera ceea ce ai de daruit, crede in ceilalti, fi tu insuti.
Privesc si zambesc la fulgul de nea ce coboara asupra-mi, iar raza de soare care trezeste speranta, imi ridica sprancenele spre cer, tot ceea ce am vrut si ce-mi doresc, zambesc cu sufletul!.
Caci lucrurile mari nu prea mai au insemnatate, iar tot ceea ce te mai face uneori sa fi cu adevarat fericit este regasit doar in “banalitati”, in cele mai neimportante gesturi, iar daca te intrebi de ce, iti voi spune ca acelea sunt lucrurile care au o singura fata, sunt lucrurile mici care trebuie sa te faca fericit fara sa te conditioneze, trebuie doar sa le intelegi..
Bucura-te de nimic, multumeste pentru ceea ce ai, fi fericit pentru ceea ce nu ai pentru ca poate nici macar nu ai nevoie. Aspira catre lucruri marete, viseaza, caci acesta este drumul catre stele.
Ma invart in jurul unei idei fara sa stiu care este aceea. Incerc sa mi identific sentimentele, dar acestea se ascund de mine. Indiferenta este starea care imi defineste starea in acest moment, iar unda luminoasa care mi-a patruns pe fereastra intr-o zi incepatoare de primavera ma rasfata, ma mangaie. Buzele mi se arcuiesc, inchid ochii si visez, iar acest suras isi pune amprenta pe mine pentru orele de liniste pe care le mai am. Visez..
A venit vremea schimbarilor, las in urma trecutul, las in urma lumini si stele, las in urma minnciuni si picaturi de ploaie. Sar peste bulgari de zapada , peste ignoranta si manipulare si mi continui drumul . Nu stiu unde duce , dar aleg o alta carare. Multe responsabilitati incep devreme, dar nu prea devreme.
Uneori vreau sa gasesc anumite lucruri la care ma pot gandi, asupra carora sa pot medita , dar mi-e greu sa ma adancesc in cercetari pentru ca ma pierd in detalii,iar detaliile sunt cele care fac diferenta. Se aude cum stropii scuturati de norii de ploaie sar de la fereastra mea fara posibilitatea de a se oprii intr-un loc dorit. Printre bataile oscilante ale picurilor se aud versuri ale melodiei careia tocmai i-am dat replay , iar atmosfera calma ma trimite la un pui de somn. Ei bine nu stiu cati au parte de o zi asemanatoare celei pe care tocmai o savurez eu , dar sunt recunoscatoare pentru ca am primit una. Somn usor voua..
......iar azi este in fiecare zi!.
Ma invart in jurul unei idei fara sa stiu care este aceea. Incerc sa mi identific sentimentele, dar acestea se ascund de mine. Indiferenta este starea care imi defineste starea in acest moment, iar unda luminoasa care mi-a patruns pe fereastra intr-o zi incepatoare de primavera ma rasfata, ma mangaie. Buzele mi se arcuiesc, inchid ochii si visez, iar acest suras isi pune amprenta pe mine pentru orele de liniste pe care le mai am. Visez..
Cred ca azi e o zi destul de draguta, sau poate nu. O neutralizare a sentimentelor, iar urmele reactiilor imprastie cate o petala de floare sau un varf de sageata, ce te atinge placut sau te zgarie cum nu iti poti imagina.
Cateva cuvinte din partea cui trebuie ,la momentul potrivit sunt ca o raza de soare in mijlocul furtunii.. Si lasand la o parte descrierile , cateva cuvinte te pot face foarte fericit.. deci alegele cu grija:).
Totul incepe cu un zambet
Dupa o pauza in care sincer nu stiu ce s-a intamplat.... o nebunie poate.... am arunca o privire pe unele din postarile mele nefinalizate. Deja era prea mult, idei prea ample, prea multe ipoteze pentru un motiv banal. M-am cam plictisit sa tot caut adevarul pur.... si daca prin presupunere l-as gasi , cine ar crede in el.. doar eu?.... o alta enumeratie de dovezi pentru a ii face pe cei din jurul meu sa creada ?Asa ca mai bine renunt...caci ideile si gandurile-mi sunt aceleasi. Am terminat pe moment..
Pasesc printre frunzele seducatoare ale toamnei aurii, imi creez un nou coridor printre labirintul ametitor al acesteia. Ma ratacesc in culoarea aramie a ierbii drumurilor, si ma afund din ce in ce mai mult in vraja lor. Am devenit captiva . Mirosul tipic lor, linistea ce ma inconjoara imi dau sentimente ascunse.Dar tot ceea ce se aude este sunetul pasilor , dar nu ma nelinisteste , nu! Il ascult ! Caci sunt rapita de catre toate,eu doar aud , doar simt , doar visez. Fosneste lin, prelung , se apropoie, ci-i doar o vrabiuta ce topaie!!
