In dimineata aceasta(15.sept.2010), in drumul meu obisnuit spre scoala, intr-o zi de toamna in care multe suflete sunt ravasite, acesta mi-a zambit, iar privirea s-a mi-a ajuns pana in fundul inimii.Imi lumina sufletul printre frunzele ingalbenite ale copacilor.
Privirea aceea luminoasa m-a facut sa ma simt implinita, m-a facut sa simt ca tot ceea ce era in jurul meu imi apartinea.
Mi-am continuat drumul , iar castile pe care le aveam in urechi parca amplificau sentimentele ce le purtam asupra mea.Lumina privirii sale si muzica ma inconjurau.
Acum (13:54), ma aflu in clasa si privesc pe fereastra spre el. Razele sale au fost acoperite de ceata norilor, dar pentru ca il stiu acolo sper la ziua in care ma v-a imbratisa cu toata caldura sa.
Imi voi continua in mod obisnuit ziua ,dar imi voi pastra pe buze zambetul provocat de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu